Am început prin a studia râul Tagus: unde își are originea și ce schimbări suferă de-a lungul traseului său ca urmare a acțiunii umane. Pe parcursul cercetării noastre, am analizat temperatura, precipitațiile, debitul râului și datele obținute prin satelit. De asemenea, am invitat un inginer agronom care lucrează cu fermierii din regiune pentru a ne vorbi despre utilizarea apei râului de către aceștia.
Am ajuns la concluzia că debitul râului este afectat de un transfer care există în Spania și este reglementat prin aproximativ cincisprezece baraje, dintre care doar două sunt situate în Portugalia. Aceste două țări au semnat un acord, care asigură trecerea unui debit minim din Spania în Portugalia. Acest acord ajută la prevenirea secării râului pe teritoriul nostru, chiar și în anii cu precipitații reduse. De asemenea, ne-am dat seama că, în ciuda existenței barajelor, există o relație între precipitații și debitul râului, așa cum ne așteptam. Imaginile din satelit au permis să înțelegem că, atunci când plouă puțin, vegetația nu rămâne la fel de sănătoasă și am putut, de asemenea, să înțelegem când au fost irigate terenurile agricole. Din discuția cu inginerul agronom (Dulce Rodrigues) am aflat că nu se mai pot cultiva pepeni în această regiune din cauza salinității apei (nu suntem foarte departe de gura râului) și că, în prezent, se cultivă în principal roșii, o specie care trebuie udată pe parcursul întregului ciclu de creștere. De asemenea, am aflat că în anul 2022, pe care l-am identificat ca fiind cel mai secetos din ultimii ani, fermierii au fost nevoiți să foreze mai adânc pentru a găsi apa necesară irigării câmpurilor.
În cele din urmă, ne-am gândit.... Poate că râul nu va seca complet, dar aceste schimbări în debit și salinitate ar putea afecta râul ca ecosistem...