Întrebați-l pe Zachary Foltz
Întrebări de la Webinarul Climate Detectives: Dezastre majore naturale și provocate de om din spațiu
Până la 5 decembrie 2024, studenții au putut trimite către ESA întrebări legate de Pământ. Expertul a răspuns parțial la aceste întrebări în cadrul webinarului. Pentru a răspunde la toate întrebările trimise de echipe, Zachary Foltz a scris răspunsurile pentru a ajuta echipele în investigarea proiectelor lor și pentru a oferi mai multe informații despre subiectele relevante.
Mulțumesc mult!
Despre Zachary Foltz
Numele meu este Zach Foltz, în prezent sunt inginer de cercetare la ACRI-ST, o companie de teledetecție din sudul Franței. Munca mea constă în principal în sprijinirea ESA în activitățile legate de Carta internațională "Spațiul și dezastrele majore" și de Grupul de lucru privind dezastrele al "Comitetului pentru sateliții de observare a Pământului", ambele inițiative umanitare implicând utilizarea datelor de observare a Pământului pentru o mai bună gestionare a situațiilor de dezastru la nivel mondial. Carta internațională se concentrează pe faza de răspuns imediat la dezastrele naturale și provocate de om, cum ar fi inundațiile, incendiile de vegetație, cutremurele, deversările de petrol etc. În timpul dezastrelor, sateliții celor 17 agenții membre ale Cartei furnizează rapid imagini ale zonelor afectate, chiar și în regiunile îndepărtate sau inaccesibile. Aceste informații pot ajuta experții în evaluarea pagubelor, organizarea operațiunilor de ajutor și planificarea celei mai bune modalități de reconstrucție. Am studiat ingineria civilă, cu accent pe resursele de apă și planificarea urbană, și mi-am făcut masteratul în gestionarea pericolelor și riscurilor de mediu la Universitatea din Nisa, Franța. Trecerea mea de la ingineria civilă la sfera observării Pământului și a gestionării dezastrelor provine din combinarea cunoștințelor mele tehnice cu o pasiune pentru provocările critice de mediu cu care ne confruntăm astăzi ca societate.
Întrebările dumneavoastră
Dezastre
Da, astronauții observă și fotografiază în mod regulat dezastrele (de exemplu, uragane, incendii de vegetație) și schimbările de mediu, cum ar fi defrișările sau reducerea ghețarilor, oferind o perspectivă unică asupra transformărilor Pământului.
Diferențierea dintre dezastrele naturale și cele provocate de om poate fi dificilă, mai ales că multe dezastre sunt acum influențate de activitatea umană. În general, dezastrele sunt clasificate în două mari categorii:
- Dezastre naturale: Acestea provin din procese naturale ale Pământului, cum ar fi cutremurele, uraganele, tsunami-urile, erupțiile vulcanice sau incendiile de vegetație.
- Dezastre antropogene (provocate de om): Acestea sunt cauzate direct sau indirect de acțiunile umane, cum ar fi accidentele industriale, deversările de petrol, dezastrele nucleare sau inundațiile provocate de defrișări.
Cu toate acestea, distincția este din ce în ce mai neclară:
- Dezastre naturale amplificate de climă: De exemplu, incendiile de vegetație sunt fenomene naturale, dar frecvența și intensitatea lor sunt amplificate de încălzirea globală provocată de om și de gestionarea deficitară a terenurilor.
- Dezastre hibride: Evenimente precum cedarea barajelor în timpul inundațiilor sau alunecările de teren declanșate de defrișări implică atât componente naturale, cât și umane.
O abordare mai nuanțată a clasificării ia în considerare cauzele subiacente și factorii favorizanți:
- Cauza principală: Evenimentul a fost inițiat de un proces natural sau de o acțiune umană?
- Factori favorizanți: Activitățile umane au amplificat gravitatea, frecvența sau impactul?
De exemplu, un incendiu de vegetație într-un sezon secetos ar putea fi clasificat drept "natural" dacă este provocat de fulgere, dar dacă este exacerbat de încălzirea climatică provocată de om, ar fi etichetat drept "influențat de climă". Astfel, dezastrele există adesea pe un spectru între cauzele naturale și cele provocate de om.
Sateliții nu pot opri dezastrele naturale, dar ar putea îmbunătăți eforturile de prevenire prin furnizarea de avertismente timpurii. De exemplu, monitorizarea temperaturilor de la suprafața mării ar putea ajuta la prezicerea mai timpurie a formării uraganelor. Cu toate acestea, perturbarea fizică a unei furtuni (de exemplu, prin împrăștierea de substanțe chimice) nu este fezabilă în prezent din cauza limitărilor tehnologice și etice.
Da, sateliții monitorizează condițiile atmosferice și oceanice (de exemplu, Sentinel-3 pentru temperatura suprafeței mării și Sentinel-5P pentru compoziția atmosferei). Previziunile exacte îmbunătățesc pregătirea pentru dezastre, protejează culturile și reduc pierderile economice.
Tehnologia spațială permite monitorizarea în timp real a dezastrelor (inundații, incendii, cutremure), sisteme de avertizare timpurie și evaluarea pagubelor pentru recuperarea postdezastru. De exemplu:
Sentinel-1: Monitorizează inundațiile și deplasările de teren.
Sentinel-2: Urmărește refacerea vegetației după incendiile de vegetație.
Dezastrele sunt prognozate cu ajutorul teledetecției (de exemplu, temperatura, umiditatea solului, activitatea tectonică) și al modelelor care combină datele din satelit cu înregistrările meteorologice. De exemplu:
- Inundații: Monitorizat cu ajutorul datelor privind precipitațiile și umiditatea solului.
- Seceta: Prevăzut prin indici de vegetație și anomalii de precipitații.
Rămâneți informați: Fiți la curent cu modelele meteorologice locale, riscurile sezoniere (cum ar fi inundațiile, furtunile sau valurile de căldură) și potențialele dezastre naturale. Urmăriți surse oficiale precum agențiile meteorologice și serviciile locale de urgență
Creați un plan de urgență: Aveți un plan de urgență al familiei care include puncte de întâlnire sigure, contacte de urgență și rute de evacuare. Păstrați într-un loc sigur și ușor accesibil o trusă de provizii în caz de dezastru cu articole esențiale precum apă, alimente neperisabile, lanterne, baterii, materiale de prim ajutor și documente importante.
Întărește-ți casa: În funcție de riscurile din zona dumneavoastră, consolidați-vă locuința pentru a o face mai rezistentă. De exemplu, securizați ferestrele și ușile pentru uragane sau asigurați-vă că locuința dumneavoastră este rezistentă la incendii în zonele predispuse la incendii de vegetație
În viitor, tehnologia de observare a Pământului ne va ajuta mult mai mult să prevedem și să reacționăm la dezastrele naturale. Noii sateliți vor realiza imagini mai clare și mai frecvente ale Pământului, permițându-ne să urmărim furtunile, inundațiile și incendiile în timp real. Senzori avansați vor măsura schimbările din sol, oceane și atmosferă, ajutând oamenii de știință să prevadă mai devreme evenimente precum cutremurele sau uraganele. Dronele și inteligența artificială vor lucra alături de sateliți pentru a analiza datele mai rapid și pentru a ghida eforturile de salvare. Aceste instrumente vor facilita pregătirea pentru dezastre, salvarea de vieți și protejarea comunităților.
Cutremure sunt cele mai dificile, deoarece se produc brusc și sunt greu de prevăzut. Spre deosebire de uragane sau inundații, care pot fi urmărite pe măsură ce se dezvoltă, cutremurele au loc în subteran, ceea ce face foarte dificilă detectarea lor înainte de a lovi. Sateliții nu pot "vedea" în interiorul Pământului pentru a ști când se vor deplasa plăcile tectonice. Ce pot face sateliții este să ajute după ce cutremurul a avut deja loc. Aceștia pot utiliza instrumente speciale, cum ar fi radarul cu deschidere sintetică (SAR), pentru a cartografia modul în care solul s-a mișcat în timpul cutremurului. Acest lucru îi ajută pe oamenii de știință să vadă unde sunt cele mai grave pagube și să îndrume echipele de salvare către zonele care au nevoie de cel mai mare ajutor. Sateliții pot furniza, de asemenea, imagini în timp real ale drumurilor, clădirilor și podurilor care s-ar fi putut prăbuși, ajutând oamenii să planifice eforturile de recuperare. În timp ce cercetătorii lucrează la modalități de a prezice mai bine cutremurele, în prezent ne bazăm pe senzori terestre, cum ar fi seismometrele, pentru a le detecta. Sateliții sunt mai utili pentru evaluarea impactului după cutremur decât pentru prevenirea acestuia.
Sentinel-1: Urmărește inundațiile și alunecările de teren cu ajutorul radarului.
Sentinel-2: Monitorizează incendiile de vegetație și sănătatea vegetației.
Sentinel-3: Observă temperaturile de la suprafața mării pentru predicția furtunilor.
Sentinel-5P: Analizează poluarea aerului și erupțiile vulcanice.
Atunci când mai multe dezastre au loc în același timp, apar dileme etice cu privire la modul de prioritizare a resurselor satelitare. De exemplu, ar trebui ca datele din satelit să fie alocate celui mai grav dezastru sau ar trebui să fie distribuite în mod egal în toate zonele afectate, chiar dacă unele ar putea avea un impact imediat mai redus? Decizia privind regiunile sau evenimentele cărora li se acordă cea mai mare atenție poate ridica întrebări dificile cu privire la corectitudine, echitate și echilibrul resurselor. În plus, este posibil ca unele regiuni să nu dispună de capacitatea tehnologică necesară pentru a utiliza în mod eficient datele din satelit, ceea ce duce la preocupări legate de asigurarea accesului egal la informații esențiale pentru reacția la dezastre. Soluțiile implică colaborări internaționale (de exemplu, CEOS) pentru coordonarea echitabilă a utilizării sateliților.
Da, este posibil să se detecteze și să se analizeze intensitatea unei furtuni în timp real cu ajutorul datelor din satelit. Intensitatea furtunii poate fi monitorizată printr-o combinație de sateliți meteorologici și senzori avansați, care urmăresc diverși parametri precum viteza vântului, structura norilor și precipitațiile. Sateliți precum Meteosat (EUMETSAT) și GOES (NOAA) monitorizează permanent condițiile meteorologice din Europa și din alte regiuni în timp real. Acestea furnizează imagini de înaltă frecvență (la fiecare 5-15 minute) care arată formarea furtunilor, mișcarea norilor și intensitatea acestora.
Sateliții pot:
- Detectarea scurgerilor agricole dăunătoare care cauzează proliferarea algelor în oceane.
- Monitorizarea emisiilor industriale, furnizând date pentru reglementări.
- Urmăriți microplasticele în apă și în particulele atmosferice.
- Ajutor în agricultura de precizie prin optimizarea utilizării apei și a îngrășămintelor.
Principalele obstacole în calea colaborării internaționale în domeniul răspunsului la dezastre prin utilizarea sateliților de observare a Pământului includ:
- Bariere politice și juridice: Țările pot avea politici diferite cu privire la partajarea datelor satelitare, în special dacă datele sunt sensibile sau legate de securitatea națională. Acest lucru poate întârzia sau limita accesul la informații esențiale în situații de dezastru.
- Lacune tehnologice: Nu toate țările au același nivel de acces la cea mai recentă tehnologie prin satelit sau capacitatea de a procesa și interpreta rapid datele. Acest lucru poate crea dezechilibre în ceea ce privește rapiditatea cu care unele țări pot reacționa la dezastre.
- Schimbul și coordonarea datelor: Coordonarea partajării datelor satelitare poate fi dificilă din cauza diferențelor dintre sistemele satelitare, formatele de date sau rețelele de comunicații.
Pentru a depăși aceste obstacole, organizații precum Comitetul privind sateliții de observare a Pământului (CEOS) pentru a se asigura că datele sunt partajate liber și accesibile în situații de criză. Prin standardizarea formatelor de date, îmbunătățirea acordurilor internaționale și stabilirea unor protocoale rapide de partajare a datelor, aceste provocări pot fi reduse la minimum, ceea ce duce la răspunsuri mai coordonate și mai eficiente la dezastre.
Schimbările climatice
Europa se confruntă cu o creștere a fenomenelor meteorologice extreme ca urmare a încălzirii climei. Această tendință este determinată de mai mulți factori:
Schimbările climatice: Încălzirea globală amplifică fenomenele extreme precum valurile de căldură, inundațiile și furtunile. Temperaturile mai ridicate conduc la o evaporare mai mare, la o umiditate mai mare în atmosferă și la intensificarea precipitațiilor.
Perturbarea jet stream-ului: Încălzirea Arcticii slăbește și destabilizează jet stream-ul, ceea ce poate provoca fenomene meteorologice prelungite în Europa, cum ar fi valuri de căldură prelungite sau furtuni intense.
Ciclonii mediteraneeni cu aspect tropical (Medicanes): Temperaturile mai ridicate de la suprafața mării în Marea Mediterană pot crea furtuni asemănătoare uraganelor, similare celor observate în Golful Mexic, deși la o scară mai mică.
Urbanizarea și schimbarea utilizării terenurilor: Urbanizarea și despădurirea crescute pot exacerba impactul acestor fenomene, cum ar fi agravarea inundațiilor rapide și a insulelor de căldură urbane.
Temperaturile ridicate încetinesc Gulf Stream prin perturbarea circulației termohaline, care se bazează pe gradienții de temperatură și salinitate. Această încetinire poate duce la furtuni mai puternice, la creșterea nivelului mării pe coastele SUA și la ierni mai reci în Europa.
Tehnologiile de modificare a vremii (de exemplu, însămânțarea norilor) există, dar sunt limitate la efecte la scară mică, cum ar fi creșterea ploii la nivel local. Manipularea la scară largă, cum ar fi crearea de furtuni, este dincolo de capacitățile actuale.
Da, oamenii au dezvoltat unele modalități de a influența vremea, dar efectele sunt limitate. De exemplu, "însămânțarea norilor" presupune adăugarea de particule mici (cum ar fi iodura de argint) în nori pentru a încuraja ploaia. Această metodă a fost utilizată în unele locuri pentru a crește precipitațiile, în special în timpul secetelor. Cu toate acestea, nu este 100% fiabilă și este imposibil să se controleze pe deplin unde sau cât de mult plouă. Crearea sau controlul evenimentelor meteorologice majore, precum uraganele, nu este posibilă cu ajutorul tehnologiei actuale.
ESA contribuie prin dezvoltarea și amplasarea de sateliți (de ex, Seria Sentinel în cadrul Copernicus) care monitorizează emisiile de gaze cu efect de seră, despădurirea și pierderea gheții. De asemenea, finanțează proiecte inovatoare, cum ar fi analiza captării carbonului, monitorizarea energiei regenerabile și sistemele de alertă timpurie pentru fenomene meteorologice extreme.
Sateliții ESA măsoară poluarea aerului (de exemplu, NO₂, CO₂, metan), monitorizează sănătatea oceanelor (de exemplu, poluarea cu plastic, temperatura) și urmăresc defrișările sau deșertificarea. Aceste date ajută factorii de decizie politică să creeze strategii durabile, cum ar fi proiecte de împădurire sau inițiative privind calitatea aerului urban.
Cercetarea și tehnologia ESA se concentrează pe valorificarea sistemelor de sateliți de ultimă generație pentru a aborda provocările duble ale poluării și schimbărilor climatice. Sateliți precum Sentinel-5P și Misiunea Copernicus de monitorizare a CO₂ antropogen (CO₂M) măsurarea emisiilor de CO₂ și metan la nivel global. Aceste instrumente ajută la verificarea conformității cu acorduri internaționale precum Acordul de la Paris privind clima. ESA Proiectul GlobEmission combină datele din satelit cu modelarea pentru a identifica și urmări emisiile industriale în timp real. ESA promovează monitorizarea calității aerului urban folosind date din satelit și le integrează cu senzori terestre pentru a dezvolta proiecte de orașe mai curate. CryoSat-2 măsoară grosimea gheții, în timp ce Sentinel-1 urmărește mișcările ghețarilor. Aceste date sunt esențiale pentru înțelegerea creșterii nivelului mării. Sentinel-3 măsoară temperatura suprafeței mării și culoarea oceanului pentru a monitoriza ecosistemele marine afectate de schimbările climatice.
Sateliții și tehnicile inovatoare de teledetecție devin indispensabile pentru monitorizarea și gestionarea poluării mediului cauzate de activitățile umane. Pe partea terestră, sateliți precum Sentinel-2 pot monitoriza sănătatea culturilor, pot detecta zonele suprafertilizate și pot cartografia scurgerile de nutrienți utilizând benzi spectrale sensibile la vegetație și la umiditatea solului. Aceste date pot orienta practicile de agricultură de precizie pentru a reduce impactul asupra mediului. Sateliții de înaltă rezoluție, cum ar fi WorldView-3 și Sentinel-2, pot urmări depozitarea ilegală a deșeurilor și pot monitoriza emisiile industriale. În ceea ce privește mediul marin, SAR (de exemplu, Sentinel-1) poate detecta scurgeri de petrol la suprafața oceanului, chiar și în condiții meteorologice nefavorabile sau noaptea, permițând un răspuns mai rapid și eforturi de curățare. Înfloririle algale cauzate de excesul de nutrienți (de la îngrășăminte) pot fi urmărite cu ajutorul concentrațiilor de clorofilă-a măsurate de instrumentul de colorare oceanică și terestră (OLCI) al Sentinel-3. În general, monitorizarea continuă sprijină elaborarea de politici bazate pe dovezi, cum ar fi stabilirea de limite privind scurgerile agricole, emisiile și defrișările.
Militați pentru schimbare prin intermediul rețelelor de socializare, participați la proiecte locale de durabilitate și promovați sensibilizarea prin educație și activism. Tinerii pot da un exemplu prin stiluri de viață durabile și prin presiuni asupra factorilor de decizie politică să acționeze.
Da, este probabil că cererea de experți în teledetecție va crește din cauza schimbărilor climatice. Tehnologiile de teledetecție, cum ar fi sateliții, dronele și sistemele de imagistică aeriană, joacă un rol esențial în:
- Monitorizarea schimbărilor de mediu: Detectarea schimbărilor în ghețari, nivelul mării, despăduriri, deșertificare și expansiune urbană.
- Predicția și răspunsul la dezastre: Identificarea semnalelor de avertizare timpurie pentru uragane, inundații, incendii de vegetație și secetă. De exemplu, teledetecția poate localiza zonele predispuse la incendii prin monitorizarea uscăciunii și temperaturii vegetației.
- Monitorizarea emisiilor de carbon: Cartografierea și cuantificarea surselor și rezervoarelor de carbon, contribuind la acordurile și politicile climatice internaționale.
- Evaluarea post-dezastru: Evaluarea întinderii pagubelor și sprijinirea eforturilor de recuperare după dezastre.
Pe măsură ce impactul schimbărilor climatice crește, guvernele, cercetătorii și sectorul privat se vor baza din ce în ce mai mult pe datele de teledetecție pentru strategiile de atenuare și adaptare. Schimbările climatice generează o nevoie urgentă de date exacte, în timp real, despre sistemele Pământului, pentru a fundamenta procesul decizional, a dezvolta strategii de atenuare și a prezice scenariile viitoare. Teledetecția a devenit o piatră de temelie în abordarea provocărilor legate de climă.
Întrebări despre proiectele echipelor
Sentinel-2 este ideal pentru acest lucru. Imaginile sale multispectrale includ benzile NIR și VIS, ceea ce le face potrivite pentru analiza vegetației și compararea cu imaginile obținute de drone. Sateliții Sentinel-2 revizitează orice locație de pe Pământ în fiecare 5 zile, permițând monitorizarea aproape în timp real a schimbărilor de vegetație. Datele Sentinel-2 pot fi utilizate pentru a calcula indici de vegetație precum NDVI (indicele de vegetație diferențiat normalizat) și NDWI (Normalized Difference Water Index) pentru a detecta stresul cauzat de secetă, sănătatea culturilor și anomaliile de biomasă.
Da, SAR (Radar cu deschidere sintetică) de la Sentinel-1 poate detecta caracteristici subterane precum conducte sau canale de apă, în special dacă este combinată cu hărți istorice ale expansiunii urbane. Deși aplicația sa principală este monitorizarea suprafeței, capacitatea SAR de a detecta modificările structurale și conținutul de apă de sub suprafață o face un instrument util în combinație cu alte seturi de date. Deși adâncimea sa de penetrare este limitată (de la câțiva centimetri la câțiva metri, în funcție de tipul de sol), SAR poate detecta totuși deformări de suprafață cauzate de mișcarea apei subterane, eroziune sau goluri subterane.
Praful de noroi, în special după inundații, poate contribui la poluarea aerului atunci când este uscat și dispersat în atmosferă. Detectarea și analiza acestei poluări pot fi realizate cu ajutorul senzorilor de satelit care monitorizează particulele de aerosoli din atmosferă. Sentinel-5P (TROPOMI) este ideal pentru detectarea poluanților atmosferici, inclusiv particule de praf, aerosoli fini și particule (PM). Acesta măsoară Adâncimea optică a aerosolului (AOD), care indică concentrația de particule din aer. Sentinel-3 Urmărește reflectanța suprafeței și concentrațiile de aerosoli. Poate identifica dispersia prafului peste zonele afectate.
Plantele au nevoie de apă pentru a crește, iar precipitațiile (cum ar fi ploaia) reprezintă una dintre principalele modalități prin care acestea o obțin. Prea puțină ploaie poate face ca plantele să se usuce și să nu mai crească, în timp ce prea multă poate inunda solul și le poate afecta rădăcinile. Senzorii de umiditate a solului sunt instrumente care măsoară cantitatea de apă din sol. Fermierii și oamenii de știință folosesc acești senzori pentru a se asigura că plantele primesc cantitatea corectă de apă, ajutându-le să crească sănătoase și puternice și, în același timp, să economisească apa.
Microplasticele sunt bucăți mici de plastic care pot pluti în aer și se pot depune pe uscat și în ocean. Aceste particule pot absorbi căldura de la soare, ceea ce ar putea contribui la încălzirea atmosferei. De asemenea, ele pot afecta formarea norilor, servind drept "semințe" minuscule pentru picăturile de apă, putând schimba tiparele meteorologice. În timp ce oamenii de știință încă studiază efectele complete, microplasticele se adaugă la problemele cauzate de poluare și de schimbările climatice.
Praful de noroi, în special după inundații, poate contribui la poluarea aerului atunci când este uscat și dispersat în atmosferă. Detectarea și analiza acestei poluări pot fi realizate cu ajutorul senzorilor de satelit care monitorizează particulele de aerosoli din atmosferă. Sentinel-5P (TROPOMI) este ideal pentru detectarea poluanților atmosferici, inclusiv particule de praf, aerosoli fini și particule (PM). Acesta măsoară Adâncimea optică a aerosolului (AOD), care indică concentrația de particule din aer. Sentinel-3 Urmărește reflectanța suprafeței și concentrațiile de aerosoli. Poate identifica dispersia prafului peste zonele afectate.
Cum să lucrați cu date din satelit
- Identificarea detaliilor evenimentului
- Din articolul de presă, determinați următoarele:
- Locația evenimentului (de exemplu, oraș, regiune sau coordonate).
- Data evenimentului (sau intervalul de date din jurul catastrofei, de exemplu, inundații, incendii de vegetație).
- Exemplu: O inundație a avut loc în Valencia, Spania, pe 31 octombrie 2024.
- Accesați platforma Copernicus/Sentinel
- Navigați către un instrument care oferă acces la datele Sentinel:
- Copernicus EO browser
- Sentinel Hub EO Browser
- Setați zona de interes (AOI)
- Utilizați interfața de hartă a platformei pentru a selecta zona afectată.
- De exemplu, în Copernicus EO Browser:
- Căutați o locație: Navigați la zona de pe hartă pe care doriți să vizualizați datele
- Desenați un AOI: Definiți o cutie sau un poligon în jurul regiunii afectate.
- De exemplu, în Copernicus EO Browser:
- Specificați intervalul de timp
- Setați intervalul de date sau mergeți la o dată anterioară evenimentului pentru a include ziua dezastrului și zilele anterioare/posterioare pentru a compara imaginile de dinainte și de după eveniment.
- Exemplu: Pentru o inundație la 31 octombrie 2024:
- Data de începere: 10 octombrie 2024.
- Data de expirare: 10 noiembrie 2024.
- Alternativ, vizualizați o dată anterioară evenimentelor și derulați imaginile pe parcursul și după eveniment.
- Selectați satelitul și tipul de date
- Alegeți produsele de date Sentinel relevante în funcție de tipul de dezastru:
- Sentinel-1 (SAR): Excelent pentru detectarea inundațiilor și monitorizarea întinderii apei, deoarece poate penetra norii.
- Sentinel-2 (optic): Util pentru evaluarea daunelor aduse terenurilor, vegetației și infrastructurii, dar este afectat de nori.
- Exemplu: Dacă dezastrul a implicat ploi abundente și nori, prioritizați Sentinel-1.
- Vizualizați imaginile
- Deschideți imaginile din satelit pentru a observa zona afectată de dezastru.
- Utilizați straturi preconfigurate (de exemplu, "False Color" pentru vegetație sau "Flood Detection" pentru apă).
- Comparați imaginile înainte și după folosind instrumentele "Compare" sau "Swipe".
- Descărcarea datelor (opțional)
- Dacă este necesară o analiză mai aprofundată, descărcați datele pentru a le utiliza în software precum QGIS sau ArcGIS.
- Formatele sunt de obicei GeoTIFF, JPEG sau produse de date Sentinel brute.
- Analizați și interpretați
- Căutați semne vizibile ale dezastrului:
- Inundații: Zone acoperite cu apă (întunecate pe SAR sau luminoase în compozit fals color).
- Incendii: Cicatrici de arsură sau pene de fum.
- Alunecări de teren: Modificări ale terenului sau ale covorului vegetal.
EN 
CS 
DA 
ET 
FI 
FR 
DE 
EL 
HU 
IT 
LV 
LT 
NL 
NB 
PL 
PT 
RO 
SK 
SL 
SV 
ES